Curiozități despre Grecia Antică - Educația Spartană

 Sparta era organizată ca stat militar, având o armată terestră puternică, considerată una dintre cele mai violente civilizații din istoria omenirii. 

Educația Spartană 
Conducerea statului spartan era format  din Sfatul bătrânilor numit la acea vreme  "Gerusia" - considerați lideri supremi si preoți și din  adunarea poporului numită "Apella" - formată din spartanii majori. Organul cel mai important al statului spartan era „Colegiul celor cinci efori”, având drept de control asupra tuturor activităților. Împărţirea societăţii era astfel: agricultori, meşteşugari şi negustori (numiţi cu toţii parieci), hiloţi, adică toţi cei din populaţiile cucerite de spartani, aristoi - cei care conduceau statul, şi spartani, adică cetăţenii originari din Sparta. 

Fiecare cetățean fie că era femeie sau bărbat a fost special orientat și antrenat încă de la naștere pentru a fi un soldat perfect. De regulă, pregătirile erau foarte aspre și au avut un impact dur asupra populației spartane, formând astfel o civilizație destul de violentă. Iată câteva motive pentru care acești războinici greci erau așa duri. 

"În documentar video de mai sus , sunt etalate date despre stilul de viață și educație spartană ! Pentru mai multe documentare și videoclipuri despre lumea antică, asigurați-vă că vă abonați la canalul de Youtube utilizând linkul video."

Fiecare nou născut era adus în fața inspectorilor ( sfatul bătrânilor ) verificau dacă copilul nu are nici un defect fizic. Dacă ceva li se părea ieșit din comun, copilul era izolat de comunitate și erau uciși sau lăsați să moară după zidurile orașului. Părinții erau obișnuiți să ignore plânsul copiilor pentru ca aceștia să se obișnuiască cu stilul de viață spartan încă din copilărie. Cu parere de rău pe plan global, in civilizația noastră modernă asemenea lucruri odioase încă continua să se mai întâmple. 

Băieții ce treceau de acea verificare erau lăsați să  locuiască cu familia până pe la 7 ani.  După această vârstă ei erau luați de către stat și cazați în unități militare, speciale. In acele unități li se oferea educația necesară pentru a putea deveni soldați de elită. Programul includea antrenamente fizice, diverse trucuri, impunerea ideii de loialitate necondiționată, arte marțiale, lupte, dezvoltarea abilității de a suporta durerea, de a vâna, de a supraviețui și de a comunica. Erau învățați să doarmă afară și să-și facă un pat din ramuri de stuf. În plus, ei erau încurajați să caute hrană sau să fure mâncare. Însă, dacă erau prinși furând sau dacă refuzau acele îndemnuri ei erau pedepsiți și biciuiți. 

Sursa imaginii pixabay.com

Bullying-ul in acele vremuri era cea mai bună metodă de a face dintr-un copil un soldat ideal cu un caracter puternic. Dacă cineva prezenta o mică moliciune, jenă sau lașitate, acesta era imediat hărțuit și pedepsit de către instructori și colegi. Acest tip de învățământ era numit agoge, o metodă riguroasă de educație oferite copiilor de la 7 până la 18 ani.

Băieții mai mari îi așteptau pe cei mai mici cu bețe în mână și îi băteau fără nici o remușcare. Acest tip de tortură tradițională era un proces de dedicare a băieților mici în rândurile soldaților bine formați și al cetățenilor Spartei. Ultimul băiat care rezista primea o distincție specială pentru rezistența sa. Adesea, în timpul acestui proces copiii mureau. Erau antrenaţi zilnic din punct de vedere fizic, mental şi totodată învăţaţi cum să mânuiască armele la perfecţie. 

Copilul spartan era modelat cu atentie In jurul unor reguli destul de severe, suferind greutăți extreme. Ok, timpul trece ceea ce înseamnă că copilul spartan va continua să treacă prin procesul lui de educare. Atunci când ajungea la vârsta de 12 ani, antrenamentul devenea şi mai dur pentru copii.  Aceștia erau lăsaţi să meargă în picioarele goale, aproape goi şi puşi să doarmă direct pe podea. Erau raşi în cap şi de multe ori umiliţi pentru a le întări caracterul. Au fost istorici ce au menţionat cã la anumite ceremonii religioase tinerele fete compuneau cântece prin care lãudau sau blamau faptele bãieţilor. Fetele învaţau sã judece critic pentru a-i constrânge pe bãieţi sã acţioneze corespunzãtor. Pâna si fetele spartane după vârsta de 7 ani,  erau luate din sânul familiei si educate după  modelul spartan, ce includea lecții de dans, gimnastică, aruncare de săgeți și discuri.  Se considera că aceste abilități le ajutau cel mai bine să se pregătească pentru maternitate. Fiecare copil din Sparta, după lege, trebuia să fie crescut încă din copilărie ca soldat. Erau transformaţi în adevărate maşini de luptă şi erau învăţaţi să ucidă într-un grup de de oameni, încă de la 12 ani. Victimele erau, in general oameni dintr-o categorie numită hiloţi. Hiloții erau oameni a căror state au fost cucerite ajungând in proprietatea statului spartan. Aceștia nu aveau drepturi, puteau fi ucişi oricând de către orice spartan și în nici un caz nu puteau fi cumpărați sau vânduți drept sclavi. Erau lăsaţi să se căsătorească dar erau obligaţi să dea jumătate din recoltă spartanilor.  Erau bătuţi destul de des chiar dacă nu greşeau cu nimic.

După lungi și chinuitoare antrenamente, obișnuit cu brutalitatea chiar în jocurile sportive, la șaisprezece ani tânărul devenea elev-soldat, iar la 18 ani  trimis la garnizoanele militare. Abia la douăzeci de ani se ridica la dreptul de adevărat războinic al armatei Spartei, fiind obligat să servească până la vârsta de 60 de ani. La treizeci de ani, războinicul primea dreptul de a participa la adunarea populară, numită „apella". Războinicii de bază erau cei cuprinși între vârstele de 20 și 50 de ani. Cei mai tineri, sau cei cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani, erau păstrați în rezerva disponibilă. Abia după 60 de ani un bărbat spartan nu mai era dator armatei.

De-a lungul secolelor, Sparta își formează o reputație de mare putere militară terestră, un simbol al curajului, simbol ajuns până în zilele noastre, datorită manuscriselor antice. Spartanii urau cu toată ființa lor lașitatea fiind educați să fie extrem de devotați. Soldatul spartan dacă ajungea în situația  de se preda, acesta urma să se sinucidă fără nicio ezitare. Înfrângerea într-o bătălie fiind considerată cea mai mare rusine.

Istoricul Herodot a menționat în scrierile sale doi spartani care au ratat o luptă foarte importantă și fiindu-le rușine de ce au făcut, s-au sinucis. Unul s-a spânzurat, iar celălalt a mers la o moarte inevitabilă chiar în următoarea bătălie în numele Spartei.

Curiozități Despre Grecia Antică ~ Partea II - Câteva Date Fascinante Despre Grecia Antică!